Ai fi tentat să spui poate că manelele și rock-ul „nu se pupă”. Aici te-aș contrazice și eu dar și mai mulți artiști din România care fac asta și le iese.
Cumva în tot acest context care pe unii i-ar putea tulbura, alții se regăsesc foarte mult, și mai ales artiștii din trupa E-an-na (pe care n-o să-i încadrăm într-o categorie muzicală – au experimentat de la începuturi și continuă să cânte exact ce le place). N-aș zice că asocierea lor cu manelele îi definește, dar este clar un punct din cariera lor în care s-au regăsit și care a adus mai multe lucruri odată cu asta.
Trupa e formată din 7 membri care locuiesc în mai multe colțuri ale țării: unii în Brașov sau Cluj, iar alții sunt în București sau Iași. Ei compun și fac ședințe la distanță, pe Discord, iar dacă asta nu sună neapărat a caz ideal, îmi permit să spun că le iese așa la distanță și reunindu-se doar la concerte, având în vedere fan base-ul lor solid.
Prima mea interacțiune cu trupa a fost în gimnaziu când l-am văzut pe colegul meu de clasă cu un tricou ce avea design-ul unui album cunoscut al trupei, Jiana. Sincer, mie îmi plăcea grafica, mai ales cromatic vorbind, dar și tema legată de legendele românești cu iele. Aveam sa ascult mult mai târziu albumul și piesa cu același nume.
Mai tarziu, cand eram în liceu, au venit ei la festivalul din orașul meu, la Open Camp Vaslui, în 2019, și m-a surprins mai tare reacția oamenilor din public. Nu-i vedeam neapărat cântând cu artiștii și totuși se distrau foarte tare. Și acum vad aceleași reacții, aceeași distracție, doar că fiecare om din jurul tău știe piesele. Ce-mi place cel mai mult la ei e că te îndeamnă de pe scenă să fii, tu din public, ca într-o familie. Fie că vrei sau nu, te împrietenești cu cel de lângă tine, te iei de mână cu alți străini și faceți o horă cât sala de concert și știi că pleci acasă fericit.
Înainte de ultimul lor concert din 2023 din București am stat de vorbă cu Andrei (care e vocalist și cântă la acordeon, fluiere și cimpoi), Ioana (la clape), Ovidiu (chitară) și Roxana (voce și vioară), și am vrut să aflu și cum au simțit ei de-a lungul timpului această evoluție a muzicii lor mai ales după primul val de reacții de cupă ce au început să cânte „manele-rock”.
Lucrul care pe ei nu i-a surprins neapărat și pe care l-au acceptat a fost că după scoaterea albumului MLR li s-a interzis să mai participe la Rockstadt Extreme Fest, iar în clubul Rockstadt orice membru al trupei (pentru că fiecare mai cântă uneori și în alte formații) nu are nici acum voie să urce pe scenă, după cum ne-a povestit Roxana că i s-a întâmplat la un concert în club.
„Ei sunt anti ce cântăm noi, anti ideea de orice conexiune cu manelele și nu vor să se asocieze deloc. S-a întâmplat când am scos piesa <<Malere>> și nu am primit niciun mesaj, am aflat când s-a dus Roxana acolo”, ne-a spus Ovidiu.
În 2022, E-an-na a participat și la Semifinala Eurovision cu aceeași melodie, „Malere”, alături de prietenul lor Bogdan de la Vâlcea (care nu e interpret de manele propriu-zis), iar atunci s-a simțit poate mai mult discrepanța dintre ce dorea juriul să reprezinte România în etapa internațională și ce-și dorea publicul. Toată experiența în sine și colaborarea cu echipa TVR a fost tumultoasă pentru că au făcut cu toții Covid în acea perioadă, după o repetiție în București. Roxana ne-a spus că „N-a ajutat deloc faptul că toată lumea cânta pe aceleași microfoane”, lucru care pe mine m-a amuzat inițial, dar după am realizat câtă încurcătură a fost de fapt acolo.
Ce nu s-a văzut la Eurovision de acasă a fost cât de mult s-au străduit ei pe partea de scenografie. Aveau pregătite pe lângă costume și actul artistic în sine, și cadrele și coregrafia care să aibă sens la filmare. În schimb, atunci când s-au dus la televiziune și și-au dat seama că nu îi poate ajuta nimeni cu cerințele lor legate de cadre și cum să fie filmați efectiv, au realizat că s-ar fi putut vedea de fapt, de acasă, că ei erau foarte dezorganizați sau haotici, însă fusese doar o neînțelegere cu cei de la TVR. Ei au repetat și au studiat coregrafii „din afară” pentru a performa cât mai bine, însă degeaba.
Cu toate astea, ei știu că s-a muncit pe rupte cu cei de la TVR, iar cei din spatele camerelor erau „foarte drăguți și foarte atenți și amabili”, cum spune Ioana. Ei o țin minte și acum pe această doamna Ana care se ocupa de ei și cu care au zis că își vor face împreună tatuaje cu dinozaur. Ei știu că unii angajați ai televiziunii erau supărați că au ieșit din competiție.
Oricum, cu ce au plecat ei de la Eurovision nu a fost neapărat „stigma” asta adusă faptului că au cântat manele, ci mai degrabă cu toate prieteniile făcute în camera verde, cu noi colaborări și au simțit că mulți din comunitatea rock au fost mai degrabă mândri că i-au reprezentat. „Lumea poate doar n-a fost pregătită mental ca o trupă care cântă ceva influențat de manele să poată reprezenta România. Ni s-a spus că asta nu reprezintă țara noastră, ceea ce e puțin deplasat, pentru că identitatea noastră e un amalgam de orice, că asta suntem noi ca și români”, au adăugat Ovidiu și Roxana.
Într-o vreme, publicul asocia piesa „Malere” cu o parodie, dar hate-ul în sine n-a durat foarte mult după scoaterea albumul MLR, ci mai degrabă vreo două săptămâni de comentarii. Ovidiu ne-a spus că a făcut și el o „schemă de marketing” că au scos de pe YouTube toate piesele și au lăsat doar Malere ca să pară un fel de rebranding. Căutase comentarii de hate să pună pe Threads și a găsit unul cu „felicitări că v-ați îngropat cariera”, iar în seara interviului cu membri trupei, eram practic la cel mai mare concert al lor într-un local de rock din București.
Ovidiu ne-a povestit și despre cum au început să construiască piesele de manele-rock. Era într-o vacanță cu Bogdan Mușuroia – aka Bogdan de la Vâlcea – (și a sunat foarte „romantic” când a spus-o), care i-a arătat un live de la Copilul de Aur, cu un instrumental „foarte șmecher”. Ovidiu era anti-manele atunci, dar a văzut cât de închegați erau artiștii pe scenă, deși nu îl încântau foarte tare versurile legate de cum să se miște fetele. A încercat timp de mai multe zile să asculte acest gen muzical, ca un challenge personal, cât să înțeleagă mai bine. Și-a dat seama că există elemente stilistice impresionante și că versurile erau ceea c îl deranja cel mai tare, dar era și chestia la care a țintit.
„Sunt foarte multe versuri despre emoții și trăiri foarte intense doar că spuse foarte simplu. Că nu trebuie mereu să te gândești la suferință sau durere cu cuvinte maiestuoase. Câteodată ai nevoie și de ceva mai simplu. Plus că mereu o să fie o parte a societății care o să fie atrasă de partea asta, dar asta nu înseamnă că e mai tâmpită.”
Am dat din cap aprobator.
E-an-na au crezut că oamenii din industria rock erau gata să-i îngroape, dar cred că faptul că au avut curaj să meargă la Eurovision și să fie atât de vizibili și perseverenți, plus toate lucrurile pe care le făcuseră până atunci, dar și după Eurovision – să participe și la „Românii au talent”, sau mai ales să meargă la Wacken Open Air (festival de muzică heavy metal din Germania) după doar doi ani de când cântau – i-a făcut pe oameni să realizeze că merită să le fie alături. În realitate, în toată evoluția lor cred că au avut doar de câștigat, chiar dacă poate unora nu le-a convenit o parte dintre alegerile făcute de ei.
Întrebările fanilor
Ce înseamnă logo-ul trupei?
La începuturile E-an-na a fost inventat acest alfabet al lor, iar literele din logo alcătuiesc practic numele. Andrei și Ovidiu primeau scrisori în alfabetul trupei și unii fani spuneau că își făceau copiuțe pentru la școală cu aceleași litere, ceea ce pentru mine e un șoc. Cum să stai să înveți un alfabet întreg ca să înțelegi o fițuică pentru un test? Extraordinar”
Care-i faza cu dinozaurul?
Costumul de dinozaur a fost un cadou de Crăciun al lui Ovidiu. Când au făcut videoclipul de la „Malere”, pentru că nu au un art director, au zis să aducă toți ce găsesc prin casă. Și a apărut și dinozaurul în peisaj, iar de atunci, tot mai des, inclusiv la concerte sau festivaluri, la after party-uri sau în alte videoclipuri (de exemplu, în video-ul piesei „Toropeală”, unde era vară, nu vreau să-mi imaginez chinul celor care purtau costumele).
Sunt mai multe costume de fapt, de la AliExpress, iar în discuția cu mine dinozaurului i s-a dat numele de Dino.
Care-i cea mai mare bucurie pe care ați avut-o până acum?
Pentru Ioana este cântatul live. Îi place să cânte alături de colegii ei din trupă pentru că „sunt mișto și talentați.” Și am simțit că s-a emoționat puțin. După ce a spus asta, Roxana a ținut să adauge, foarte mândră cumva din ce-am văzut eu, că Ioana a început să scrie versuri, ceea ce înseamnă că se provoacă constant să iasă din zona de confort.
A fost vreun moment în care au vrut să desființeze trupa?
Te-ai gândi că tocmai pentru că sunt la distanță este chinuitor, sau că au alte job-uri pe lângă trupă. Andrei ne-a spus că anul trecut a fost primul concert la care n-a putut ajunge, și s-a dus Bogdan de la Vâlcea în locul lui. „Fix comparația cu bulgărele e aici. Cu inerția. Ceva pus în mișcare care știe să se miște singur, fără să fie neapărat nevoie de impulsul cuiva anume.”
Deci indiferent, ei se descurcă.
