Vin sărbătorile. Și tot vin de ceva vreme, dar acum efectiv fierb. Și îți dai seama că vine Crăciunul, nu pentru că te uiți în calendar și vezi că suntem în decembrie, ci pentru că peste tot unde mergi fără căști pe urechi auzi doar muzică de Crăciun și peste tot unde te uiți ești orbit de luminițele festive. Pe scurt, e momentul în care Mariah Carey face o avere („All I Want For Christmas is A Fortune”), „Last Christmas” de la WHAM! revine triumfător, și toate șlagărele de Crăciun se aliază cu piese de jazz. Și uite așa sunt zilele noastre până la finalul anului.
Șlagărele le-am înțeles, sunt destul de self-explanatory de ce le auzim AN DE AN DE AN… Dar mi se pare interesant cum jazzul, un gen muzical care nu e considerat mainstream în România, a ajuns să fie soundtrack internațional pentru sărbători. Mai exact, de ce ascultăm jazz de Crăciun?
Ei, bineînțeles că am căutat, m-am informat și am revenit cu niște posibile răspunsuri.
De la colinde la jazz: o scurtă istorie
Muzica de Crăciun a început aproape complet legată de religie (are sens și nu pare ceva nou) prin colinde scrise exclusiv pentru a fi cântate în biserică. Dar în ultimii 400 de ani, muzica de Crăciun a luat o traiectorie din ce în ce mai mainstream, fapt ce a schimbat nu doar scopul acestor piese, ci și modul în care sunt scrise. Am trecut de la istorisiri biblice ale sărbătorii la momente cu oameni dragi în jurul bradului sau chiar la cadouri.
Iar în ultimii 50 de ani, muzica de sărbători a ajuns să aibă o relație destul de specială cu jazzul, prin instrumentație și compoziție, creând un atașament emoțional care a dus la un gen caracteristic: Jazz de Crăciun.
De-a lungul timpului, muzica de Crăciun a ajuns să aibă genul ei, iar artiștii și-au scos albume speciale de Crăciun. Poate pentru bani (manifesting Mariah Carey), poate pentru bucuria sărbătorilor, sau poate pentru ambele.
Ok, dar de ce fix jazz?
Multe piese de Crăciun s-au scris și au ajuns populare în epoca jazzului, în jurul sfârșitului anilor ’30 și în anii ’40. Drept urmare, era de la sine înțeles că o să preia curentul.
Iar în general, jazzul din acea perioadă era ori uplifting (swing), ori avea un aer cald care te îmbrățișa în note și acorduri, adesea acompaniat de voci cunoscute precum Ella Fitzgerald, Billie Holiday sau Louis Armstrong. Voci puternice, dar și calde, sunetul perfect pentru a împodobi bradul sau pentru a împărți cadouri cu oameni dragi. Muzică care îți aduce un grad de confort, exact ce ai nevoie în această perioadă.
Ce face o melodie de Crăciun atât de… christmassy?
Un mod ușor, eficient și rapid este să-i pui sunete de zurgălăi pe fundal pe alocuri și deja te imaginezi în sania trasă de reni împărțind cadouri, dar nu e doar asta. Și nu ține nici de o selecție de versuri în care apare de 7 ori Santa, de 11 ori baby, de 15 ori Christmas (poate de încă 4 ori time), mă rog.
Muzica de sărbători are un efect mare pe oameni, e ca un întrerupător în creierul nostru care se aprinde la muzica de Crăciun. Și rețeta? Nu e exactă, dar nostalgie cât încape: sentimentul ăla de cozyness și gândul la amintiri plăcute. Iar jazzul reușește, alături de soul, să transpună ascultătorul exact în cea mai emoționantă stare. Pentru că nu e neapărat vorba de o amintire frumoasă pe care ți-o readuce la suprafață, ci e pur și simplu un sentiment, ca o îmbrățișare în căldura trecutului.
Multe piese de Crăciun s-au scris și au ajuns populare în epoca jazzului, în jurul sfârșitului anilor ’30 și în anii ’40. Drept urmare, era de la sine înțeles că o să preia curentul.
Iar în general, jazzul din acea perioadă era ori uplifting (swing), ori avea un aer cald care te îmbrățișa în note și acorduri, adesea acompaniat de voci cunoscute precum Ella Fitzgerald, Billie Holiday sau Louis Armstrong. Voci puternice, dar și calde, sunetul perfect pentru a împodobi bradul sau pentru a împărți cadouri cu oameni dragi. Muzică care îți aduce un grad de confort, exact ce ai nevoie în această perioadă.
Ce face o melodie de Crăciun atât de… christmassy?
Un mod ușor, eficient și rapid este să-i pui sunete de zurgălăi pe fundal pe alocuri și deja te imaginezi în sania trasă de reni împărțind cadouri, dar nu e doar asta. Și nu ține nici de o selecție de versuri în care apare de 7 ori Santa, de 11 ori baby, de 15 ori Christmas (poate de încă 4 ori time), mă rog.
Muzica de sărbători are un efect mare pe oameni, e ca un întrerupător în creierul nostru care se aprinde la muzica de Crăciun. Și rețeta? Nu e exactă, dar nostalgie cât încape: sentimentul ăla de cozyness și gândul la amintiri plăcute. Iar jazzul reușește, alături de soul, să transpună ascultătorul exact în cea mai emoționantă stare. Pentru că nu e neapărat vorba de o amintire frumoasă pe care ți-o readuce la suprafață, ci e pur și simplu un sentiment, ca o îmbrățișare în căldura trecutului.
