În cadrul festivalului fArad, am avut șansa de a discuta cu Andra MacMasters despre documentarul său Viitor luminos, explorând poveștile și descoperirile din spatele filmului.

Elias Chira: Ce v-a inspirat să faceți documentarul Viitorul Luminos?

Andra MacMasters: A fost o situație în care documentarul ăsta a venit la mine. Nu l-am căutat eu efectiv m-am trezit cu cele patru casete VHS în brațe, fără prea mult context, iar Emilian Urse mi-a spus, ,,Fă ceva cu materialul ăsta, să iasă în lume”. Și asta e, pe scurt, povestea.

E.C.: Care a fost cea mai mare provocare în realizarea documentarului?

A.M.: Mi-a fost greu să aleg punctul de vedere din care vorbesc, adică al cui este acest punct de vedere și cine are întâietate în discurs. A fost însă un moment eliberator când mi-am dat seama că cel mai bine ar fi să folosesc mai multe voci și mai multe limbi. Când am găsit șmecheria asta, ca documentarul să folosească mai multe limbi, lucrurile s-au legat. Dar până să descopăr această „cioacă”, cum zice Cristi Puiu, mi-a fost greu să mă poziționez.

E.C.: Care sunt reacțiile publicului de la prima vizionare care v-au rămas cel mai puternic în minte?

A.M.: În Coreea de Sud. Am fost acolo acum o lună și am prezentat filmul pentru prima dată publicului coreean, cel din sud. Reacțiile au fost foarte entuziaste, pentru că mulți mi-au spus că nu știau despre ce este vorba în acest festival, ci cunoșteau doar versiunea oficială, propaganda transmisă de guvernul lor. Autoritățile sud-coreene le interziseseră studenților să participe la Festivalul din Nord, iar o singură studentă a reușit totuși să ajungă acolo. După ce s-a întors acasă, a fost arestată. Ea a venit acum la proiecția din Coreea de Sud, este chiar floarea reunificării din film, fata care mergea pe stadion și era mereu în centrul atenției. S-au mai făcut două filme despre acest festival, dar din perspectiva ei. Tocmai de aceea, pentru publicul coreean a fost o surpriză să vadă, de fapt, atmosfera, temele discutate și contextul real al evenimentului, mai ales având în vedere perioada de cenzură prin care au trecut din cauza propriului guvern.

E.C.: Care a fost cea mai neașteptată descoperire pe care ați făcut-o în timpul realizării documentarului?

A.M.: M-a surprins să aflu cât a costat, de fapt, festivalul și câți bani a cheltuit delegația României ca să participe. Apoi, m-a uimit și discuția despre Palestina, faptul că subiectul exista deja atunci. Privind din prezent, mi se pare incredibil cât de actuale erau acele teme. M-au surprins ideile progresiste care se vehiculau acolo, pentru că sunt valabile și astăzi.

E.C.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră participarea la fArad?

A.M.: A fost singurul laborator la care am participat cu acest proiect și a fost o decizie conștientă. Nu voiam să merg unde să îmi spună diverși străini ce să fac cu filmul sau cum să îl fac. M-a interesat mai mult părerea românilor, cum se poziționează ei la acest eveniment, și a însemnat enorm pentru mine. I-am spus și lui Miahi Chirilov, când a zis „Dacă vrei să faci un film de propagandă, fă-l!”, că pentru mine a fost o confirmare: exact asta cred și eu. Termenul de „propagandă” s-a schimbat puțin în percepție. Inițial, însemna pur și simplu diseminarea unei idei în spațiul public, poate încă din secolul XVII, dar în secolul XX și-a pierdut această conotație neutră și a căpătat sensuri mai negative. Propagandă, termenul de propagandă.

E.C.: Cum ați descrie atmosfera de la fArad?

A.M.: Îmi place foarte mult că nimeni nu vine să-ți spună „Ar trebui să faci asta, ar trebui să faci asta”. Totul este atât de prietenos și constructiv. Sunt doar sugestii, nimeni nu impune nimic. Am participat la mai multe workshop-uri ca producător, lucrând cu regizori din Azerbaidjan sau Georgia, și am văzut cum funcționează alte laboratoare de genul acesta, unde te pun într-un colț și ți se spune „Noi suntem experții, îți spunem ce să faci”. La fArad nu se întâmplă asta. Chiar și cu profesioniști de primă clasă, cum sunt Mihai Chirilov și Dana Bunescu, atmosfera este degajată, discuțiile se poartă de la egal la egal, fără să ți se impună nimic. Este o atmosferă relaxată, prietenoasă și fertilă pentru idei. Este foarte încurajator.