Am să încep acest articol prin a cita în mod clișeic o clasică în viață, și anume Andra Măruță la Românii au talent zicând: „Piele de găină!” Lux a reprezentat pentru mine primul album de la Rosalia pe care l-am ascultat integral și oh, boy, nu a dezamăgit a.b.s.o.l.u.t. d.e.l.o.c.
Până acum două săptămâni, Rosalia nu-mi captase atenția în vreun fel. Știam de existența ei, erau câteva piese latino pe care mă bâțâiam, însă n-am perceput-o drept vreo artistă care să iasă din tiparele actuale. Totul s-a schimbat când am auzit o bucată din piesa Berghain, cea care are și un videoclip ce debordează de expresivitate și simbolism.
Dacă ai un sweet spot pentru muzica clasică, Lux este un album care te va învălui într-un mix de diversitate lingvistică, elemente religioase, suferință și sexualitate, având pe fundal muzica Orchestrei Simfonice Londoneze. Berghain te lovește din toate părțile posibile, de la sunetul de vioară, până la contrastul dintre muzicieni și Rosalia, care simbolizează femeia ce ajunge să fie consumată din pricina unei relații nesănătoase, obsesive. Piesa este cântată atât în germană, cât și în engleză, având anumite părți cântate de către Björk și Yves Tumor, cunoscuți pentru nonconformismul lor. Și nu cred că este o coincidență că piesa este cântată în germană, din moment ce titlul piesei reprezintă numele celui mai popular club din Germania. Dacă ar fi să avem un moment de tipul „Ce a vrut să zică autorul?” eu aș miza pe ideea că precum într-un club, inițial într-o relație există o stare de euforie, însă la finalul nopții ești mahmur și-ți promiți că nu te vei mai îmbăta în asemenea hal, doar ca să treci din nou prin această experiență o săptămână mai târziu.
Prima piesă de pe album este Sexo, violencia y llantas, care te imersează fără echivoc în întreaga stare a albumului, fiind o invocare a divinității prin operă și ritmuri care îți fac sângele să vibreze. În Mio Cristo Piange Diamante Rosalia cântă într-o italiană sudică care te doboară doar ca o secundă mai târziu să te înalțe la ceruri, iar în De Madruga aceasta îmbină spaniola cu ucraineana, exprimând furia feminină ascunsă în propriul sine. În Dios Es Un Stalker ea preia forma divinității, exprimându-și dorința de a-l proteja pe cel iubit din mâinile Diavolului, în același timp în care ea îl urmărește într-o manieră obsesivă, formându-se o întreagă metaforă cu privire la intențiile bune ce pot fi de fapt nocive.
Versul meu preferat se află în piesa Sauvignon Blanc, și anume „tu amor sera mi capital”. În viziunea mea, reprezintă o exprimare a unei forme pure de iubire, în care dragostea primează averii.
După ce am ascultat Lux, am început să ascult și alte piese ale artistei din trecut, și pot spune că piesele de pe album ăsta sunt în totală opoziție cu cele de pe albumul Motomami, mult mai excentric și flashy în materie de imagistică și versuri. Asta este o dovadă incontestabilă a versabilității sale, a faptului că Rosalia nu este doar o cântăreață de muzică pop latino, ci o artistă capabilă să jongleze cu stiluri muzicale diverse, îmbrățișând culturi și limbi multiple pe parcursul pieselor sale.
