Când Kendrick Lamar a urcat pe scena Super Bowl din 2025, toată lumea s-a așteptat la un spectacol memorabil. Dar nimeni nu a fost pregătit pentru ceea ce avea să urmeze. Nu a fost doar un concert, nu a fost doar un spectacol vizual. A fost o declarație culturală, politică și personală, în care Kendrick a reamintit întregii lumi cine este și ce reprezintă.
A fost o performanță încărcată de semnificații, care a abordat direct atât rădăcinile afro-americane ale lui Kendrick, cât și tensiunile sociale și politice din America. În fiecare mișcare, în fiecare cuvânt, Kendrick a demonstrat că el este mult mai mult decât un artist de succes – este un activist, un storyteller și un simbol al luptei pentru drepturile oamenilor de culoare.
„The Great American Game”
În deschiderea spectacolului, întreaga scenă este configurată pentru a ne introduce într-un univers inspirat de jocurile video, stabilind imediat tonul pentru ce urmează. Primul cadru ne prezintă o scenă marcată de simboluri care sunt familiare oricărui gamer – triunghiul, cercul, X-ul și pătratul. Aceste simboluri sunt asociate cu controalele jocurilor video, un indiciu clar că America este, în esență, un joc, iar cetățenii sunt piesele care se mișcă pe tabla ei. Mai jos, în lumina mulțimii, o bară de încărcare afișează un număr care crește rapid, apropiindu-se de 100, adâncind și mai mult ideea că întreaga prestație se bazează pe conceptul unui joc video. Aici, Kendrick Lamar ne introduce într-o lume în care cetățenii, sunt jucați, manipulați și controlați de un sistem mai mare.
Uncle Sam, interpretat de Samuel L. Jackson, apare ca moderator al acestui „joc”. În rolul său, el declară cu autoritate: „This is The Great American Game”, făcând legătura între spectacol și ideea că guvernul american controlează și manipulează vieți, în timp ce oferă iluzia alegerii și a libertății. În acest context, întreaga spectaculozitate a jocului nu este doar o simplă prezentare artistică, ci o reflectare a felului în care America, ca stat, joacă un joc cu destinele oamenilor, un joc în care adevărata putere este ascunsă în spatele unei cortine de „alegeri” și „democrație”.
Not Like Us: un moment de rebeliune sfidătoare
Unul dintre cele mai discutate subiecte înainte de Super Bowl a fost dacă Kendrick va cânta Not Like Us— disstrackul la adresa lui Drake. Se zvonea că Drake ar fi amenințat cu acțiuni în instanță dacă piesa ar fi fost cântată. Dar, aparent, lui Kendrick nu i-a păsat prea mult și a cântat-o oricum. Și nu a fost doar o piesă— a fost o declarație. Un moment de conștientizare culturală.
Apoi a fost lanțul său cu litera „a” mic—o referință directă la versul Tryna strike a chord and it’s probably A minor, un alt atac subtil, o altă amintire că asta nu a fost doar o prestație de pauză. Unii zic că a fost un război, camuflat în divertisment, dar eu consider că a fost doar EMBLEMATIC.
Într-un moment al piesei, Kendrick a privit direct în cameră și a zâmbit în timp ce cânta „Say Drake, I hear you like them young,” ceea ce a și creat o groază de meme-uri pe Instagram și TikTok, unde oamenii spuneau că au ajuns la concuzia că „we are not hating to our fullest potential”.
40 acres and a mule: „This is more than the music”
Revenind la lucruri serioase, într-un alt moment cheie al spectacolului, Kendrick a recurs la o referință puternică: „40 acres and a mule, this is bigger than the music”, un simbol al unei promisiuni nerespectate care a fost făcută afro-americanilor eliberați după războiul civil. În 1865, generalul William T. Sherman a emis o ordine care acorda 40 de acri de teren (aprox 17000 de metri pătrați) și un măgar familiilor de culoare eliberate. Acesta era menit să le ofere un punct de plecare pentru o viață mai bună, dar, din păcate, promisiunea nu a fost niciodată ținută. Această încălcare a încrederii a marcat începutul unei lungi perioade de opresiune care a continuat și în secolele următoare, ceea ce în continuare afectează în mod disproporționat comunitățile de culoare.
Prin includerea acestei teme în spectacol, Kendrick le-a reamintit spectatorilor că istoria nu a fost uitată și că promisiunile nerespectate și inegalitățile continue au lăsat răni adânci, care trebuie recunoscute și abordate. „40 acres and a mule” este mai mult decât o referință istorică—este un apel la dreptate. Kendrick a ridicat acest subiect pe o scenă uriașă, punând în evidență faptul că, deși multe au evoluat, multe dintre luptele fundamentale ale afro-americanilor continuă și azi.
Steagul, divizând o națiune
Un alt moment simbolic care a captat atenția a fost atunci când Kendrick a fost înconjurat de două grupuri de dansatori, care formau steagul american. Divizarea acestui steag, a reprezentat perfect diviziunea adânc înrădăcinată a Americii—nu doar din punct de vedere politic, dar și social și rasial. Kendrick a dorit să arate cât de fragmentată este societatea americană, cum chiar și astăzi nu există o unitate reală între diversele sale grupuri, mai ales când vine vorba despre oamenii de culoare.
Când Kendrick a stat în mijlocul acestei diviziuni, a subliniat faptul că America nu a reușit să depășească diviziunile rasiale și politice. Spectacolul nu a fost doar despre entertainment—era un apel la conștientizarea unui conflict adânc și greu de rezolvat.
Serena Williams: un simbol al rebeliunii
Serena Williams a fost o altă prezență semnificativă în spectacol. Apariția ei pe scenă nu a fost întâmplătoare—era un simbol al forței, al rezistenței și al auto-afirmării femeilor de culoare în lumea sportului, dar și în industrie în general. Serena a făcut un pas important în cultura hip-hop-ului, având în vedere că dansul ei, inspirat din cultura bandelor din Los Angeles, a fost văzut adesea ca un gest de neacceptat din partea unui sportiv de talia ei. Când a dansat același pas după ce a câștigat Wimbledon în 2012, a fost criticată pe scară largă, încă o dată demonstrând că atunci când artiștii și sportivii afro-americani se exprimă, acest lucru este adesea întâmpinat cu critici. Dar aici, în fața milioanelor de oameni, ea și-a recăpătat puterea.
Apoi a fost conexiunea cu Drake. Serena și Drake au fost implicați într-o relație amoroasă, iar obsesia lui Drake pentru ea nu a dispărut niciodată, chiar și după ce ea a trecut mai departe. El a fost acuzat că o hărțuia, ignorând refuzurile ei și refuzând să o lase în pace. Având în vedere că Kendrick folosise deja piesa Not Like Us pentru a-l lovi pe Drake, prezența Serenei nu a fost deloc o întâmplare. Acesta a fost un mesaj clar că femeile—mai ales femeile de culoare—sunt adesea puse în poziții incomode de către bărbații puternici care refuză să le respecte limitele.
SZA: o prezență de necontestat
Când SZA a pășit pe scenă alături de Kendrick, prezența ei a fost de necontestat. Cunoscută pentru vocea sa diafană și arta provocatoare, SZA a demonstrat din nou că nu este doar o vedetă—este o forță. Faptul că s-a alăturat lui Kendrick, un performer cu un mesaj politic și social puternic, spune multe despre propria sa poziție în conversația culturală.
Unul dintre cele mai semnificative momente a fost alegerea vestimentară a lui SZA. Purta roșu complet, un simbol al Partidului Republican—o declarație politică în sine. Kendrick, în schimb, purta albastru, un semn al Partidului Democrat, întărind astfel diviziunea din America. A fost mai mult decât o alegere vestimentară; a fost o declarație despre polarizarea peisajului politic.
Și pentru a adăuga mai multă profunzime acestui moment, colaborările dintre Kendrick și SZA au fost întotdeauna remarcabile. De la hitul lor din 2017 „All the Stars” până la lucrările lor mai recente, chimia dintre cei doi este de necontestat. Prezența lui SZA în acest show de la Super Bowl nu a fost doar o apariție— a fost un parteneriat care subliniază respectul reciproc și experiențele comune. Împreună, își ridică reciproc vocile, iar muzica lor servește ca o oglindă pentru luptele și triumfurile comunităților marginalizate.
Samuel L. Jackson: „Prea Ghetto”? O critică direcționată
Un alt moment extrem de important a venit atunci când Samuel L. Jackson, interpretând rolul „Uncle Sam”, a spus, în timp ce observa comunitatea de afro-americani dansând și cântând: „Too Loud, too reckless and ghetto”, În cadrul spectacolului, Uncle Sam a fost mai mult decât un simplu personaj; el a fost liderul în acest joc simbolic, iar Kendrick Lamar a folosit acest rol pentru a reprezenta America, o națiune care, în esență, joacă un joc cu comunitățile marginalizate. A fost o metaforă a Americii care regizează și manipulează propriile sale grupuri etnice și culturale, impunându-le așteptări nerealiste.
Prin cuvintele lui Uncle Sam, care îi acuza pe afro-americani că sunt „prea gălăgioși” și „prea ghetto”, Kendrick a evidențiat un mesaj puternic: acest tip de critică nu este doar o etichetă culturală, ci o încercare de a submina și de a reprima comunitățile de culoare. Această remarcă simbolizează cum America, prin instituțiile sale și liderii săi, încearcă să impună un standard la care minoritățile nu se potrivesc și le cere să se conformeze unui ideal care nu reflectă realitățile lor. Kendrick a subliniat prin această alegere că „prea gălăgios” și „prea ghetto” sunt doar etichete folosite pentru a marginaliza și pentru a spune oamenilor din aceste comunități că nu au voie să își exprime cultura în felul lor propriu, autentic.
Astfel, această critică nu este doar despre Kendrick sau cultura afro-americană, ci despre o critică mai largă la adresa Americii și a modului în care continuă să folosească aceste stereotipuri pentru a controla și subestima acele grupuri care nu se conformează așteptărilor sale standardizate. Kendrick a arătat că nu există loc pentru astfel de denigrări în cultura pop actuală, iar acest mesaj a fost un element central al spectacolului său.
Un show care va fi ținut minte
Ce a reușit Kendrick Lamar să facă în acest spectacol a fost mult mai mult decât să câștige premiile pentru cea mai bună performanță. A reușit să transforme Super Bowl-ul într-o platformă globală pentru a pune în discuție problemele esențiale ale societății americane. A fost o lecție de istorie, o revoltă politică și o afirmare a identității afro-americane. Kendrick nu a fost doar un rapper—el a fost un lider, un povestitor și un simbol al rezistenței.
Acesta nu a fost doar un alt show de Super Bowl. A fost un act de revendicare a puterii—și o performanță care va rămâne în istorie ca un moment definitoriu pentru cultura pop.
