După moartea bunicului meu am știut că la un moment dat mă voi despărți și de bunica, iar relația mea cu ea e una specială.
Colaje de Mara Mare
Am pus-o de nenumărate de ori să îmi povestească lucruri de mai demult și de fiecare dată îmi spunea că mi-a povestit tot; dar întotdeauna mai rămân povești nepovestite, neamintite.
Bunica m-a învățat să frământ cozonaci și pâine, mi-a repetat de fiecare dată că e important să pun puțină sare în orice mâncare și mi-a zis sincer că „lucrurile urâte trec mai greu și lucrurile frumoase mai repede, dar toate trec”.
***
Cea mai mare parte din copilăria mea este strâns legată de vacanțe, anotimpuri, Crăciunuri, Paști și alte sărbători petrecute la țară, la bunici. Când am crescut mai mare și am început să fiu implicată în multe proiecte, să am mai multe activități, am încercat să ajung cât mai des pe la țară, să vorbesc cu ei la telefon constant.
Eu tot crescând, bunicii tot îmbătrânind – am ajuns în punctul în care bunicul meu era tot mai bolnav, tot mai aproape de momentul de care nu știam daca eram sau nu pregătită.
Acest proiect reprezintă un proces prin care eu mă obișnuiesc cu gândul că nici bunica nu va mai fi și îmbin persoana ei cu elemente diferite din mediul rural sau elemente care au avut un impact asupra mea, în copilăria petrecută la țară.
Mara Mare are 20 ani și e din Bistrița. Studiază publicitate la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din Cluj-Napoca.
Colajele au fost realizate în cadrul proiectului „Gen, revistă”, sprijinit de Institutul Francez din România. Revista este un proiect al Forum Apulum, o asociație civică din Alba Iulia, creată cu scopul de a forma noi generații de cetățeni informați și implicați, puși pe schimbat lumea în bine.
Dacă vreți ca acest proiect să continue și tinerii să scrie, să deseneze și să fotografieze subiecte cu și despre ei, ne puteți sprijini printr-una dintre metodele de aici.
