Există zile în care nu te gândești că se va întâmpla ceva extraordinar, care să-ți schimbe complet viața. Zile în care te gândești că e doar o zi obișnuită, ca oricare altele. Și totuși, sunt zile în care o persoană se transformă dintr-un străin în cea mai importantă persoană din viața ta.
O zi. O zi în care un străin se transformă în cea mai importantă persoană din viața ta.
Povestea lui Dexter Mayhew (Leo Woodall) și a Emmei Morley (Ambika Mod) ne este prezentată în serialul One Day (O zi), o producție Netflix apărută la început de februarie. Serialul este inspirat după faimosul roman de dragoste cu același nume, scris de David Nicholls. Tot pe baza cărții a fost realizat și filmul One Day, cu Anne Hathaway și Jim Sturgess în rolurile principale (filmul ăsta e așa de bun, trust me).
Ați crede că One Day este o poveste de dragoste în care doi studenți se întâlnesc întâmplător și, tot întâmplător se îndrăgostesc și la final se declară suflete pereche. Clișeic, nu? La bază, da. One Day pare a fi acel serial tipic de care v-am menționat mai sus. Dar eu cred despre el că este mai mult de atât. Din păcate, familiarizarea mea cu Emma și Dexter a început prin intermediul filmului, pe care l-am văzut on and on… and on. Dar producția Netflix a fost a slice of life, mai profundă și complexă, în care am simțit că mă pot apropia mai mult de personaje. Și din acest motiv cred că merită mai multă vizibilitate decât i se oferă (deși în primele săptămâni după lansare, Tik-Tok-ul meu era plin de edits cu ei).
15 iulie 1988. Aceea a fost ziua în care, pentru Emma și Dexter, viețile s-au schimbat complet. A fost nevoie de o petrecere de absolvire, puțin mai mult alcool și un one-night stand eșuat ca ei să realizeze că nu e singura dată când se vor întâlni. Au continuat să se vadă, timp de 20 de ani, în aceeași zi, așa cum și-au promis că o vor face din prima zi în care s-au cunoscut și au decis să rămână doar prieteni. Puțin ciudat, căci din primul episod poți spune că între cei doi clar e o scânteie. Cel puțin așa am zis eu și am avut așa mare dreptate.
Faptul că cei doi au sentimente unul pentru celălalt ține mult de transparență, deși intensitatea lor nu este afișată întotdeauna. Și pe măsură ce avansăm în poveste, realizăm că această dragoste neîmpărtășită nu este one-sided. În aparență, Emma și Dex se află la poli opuși. Ea, o tipă cu păreri și convingeri puternice, cu o incredibilă pasiune pentru literatură și cu o dorință arzătoare de a realiza ceva care să facă o diferență în colțul ei de lume – putem spune chiar a feminist icon. El, the charming guy, mereu lăsat dus de val, uneori enervant pentru cât de imatur e, tipul ce visează doar să devină bogat. Și, cum extremele se atrag, nu e de mirare că între ei a fost menit să fie ceva, ceva mai mult decât chimie.
De-a lungul celor 20 de ani, Em și Dex au trecut prin multe. Cariere instabile, relații ce s-au dovedit a fi eșecuri, pierderea celor dragi, self-doubting, teamă că viața va trece pe lângă ei și nu vor apuca să realizeze ce și-au propus când aveau 20 și ceva de ani, momente în care simțeau că totul scapă de sub control. Și cred că asta am apreciat cel mai mult la serial: faptul că a arătat detaliile pe care filmul le-a omis. Ceea ce trăiau, ce făceau, ce spuneau, totul a părut real. Serialul a portretizat bine, și nu cu o cantitate sufocantă de sensibilitate, realitatea lor care poate fi la fel de ușor și realitatea noastră. Am apreciat mult faptul că One Day nu a arătat doar partea roz, cum se întâmplă de obicei în serialele de duzină. A fost un amestec de culori, un paletar de sentimente și stări, ce m-a purtat de la extaz la agonie, drum emoțional presărat cu dezamăgire, tristețe, furie, cam tot ce poate simți un om (la un moment dat și fericire tipică de fangirl).
Au fost momente când am vrut mai mult. Ba ca personajele să destăinuie, atât unul către celălalt, cât și lor înșiși ceea ce simt cu adevărat, ba ca firul narativ să nu se termine așa brusc după ce m-a absorbit în proporție de 98%, fiind convinsă că, in fact, eu trăiesc viața lor. Dar e dificil să rezumi în 14 episoade jumătate din viața a doi oameni care în cea mai mare parte din timp au stat despărțiți.
Momentul când au ajuns împreună pentru mai mult decât o zi a fost, pot spune, cel puțin sfâșietor. Deși și-au fost alături 20 de ani, au ezitat mult în a-și clarifica sentimentele și le-au comprimat cât au putut de bine, ceea ce a fost foarte frustrant pentru o fană înfocată de love stories (eu). Nu s-au grăbit și asta a fost cea mai mare greșeală a lor. Finalul este ușor previzibil, dar care reușește să te lovească măcar cu o stare de neliniște și un gol în stomac. Și posibil, dacă chiar te-ai atașat de Em și Dex, să-ți mai apară uneori în minte finalul, care te face să te gândești 10 minute înainte de culcare la toată esența iubirii lor.
One Day a fost pentru mine mai mult decât o simplă poveste de dragoste. Am empatizat și m-am regăsit atât în Emma, cât și în Dexter și în toată povestea lor, care e un adevărat rollercoaster. A fost un punch in the face să realizez cât de mult contează doar o singură zi și cum ea poate schimba toată viața unui om. Serialul primește bonus points pentru muzica care e efectiv excelentă! The Cranberries, Blur, Radiohead, Cocteau Twins and all other bangers?! Vin și cu o recomandare pentru tine: să asculți piesa „Dreams” de la The Cranberries. Și dacă nu te-am convins în legătură cu serialul, poate îi vei da o încercare filmului. Nu-l vei uita așa ușor.
