Foto: imdb.com

„Flow” m-a intrigat chiar dinainte să-l văd. Tot auzeam de el, că e tare și merită văzut, dar cel mai mult m-a interesat acest concept al unei animații despre animale complet fără dialog. Văzând multe filme de animație când eram mică, în care aproape toate animalele vorbeau, mi s-a părut o idee cool. Faptul că a fost premiat la Oscar este o confirmare că le-a ieșit, iar acum că tocmai ce a intrat în cinematografe și la noi, m-am dus să-l văd.

Pe scurt, povestea este a unei pisici care, pe de o parte, trebuie să învețe să își depășească frica de apă și, pe de altă parte, să colaboreze cu alte animale pentru a se salva. Totul se întâmplă într-o lume dintr-un viitor îndepărtat, în care oamenii nu mai există și planeta e populată doar de animale. Ce pune filmul în mișcare e un potop care inundă o bună parte din planetă și care pune în pericol viața a mai multor specii. Pisica se împrietenește cu un labrador, o capybara, un lemur și o pasăre secretar. Dacă reușesc sau nu să o scoată la capăt – mergeți și vedeți.

Foto: YouTube/ Captură de ecran trailer „Flow”

Pentru oricine a avut vreodată o pisică sau un câine – personajele chiar sunt super relatable și reacționează foarte realist. Serios. Eu am o pisică și chiar am văzut multe dintre gesturile tipice, uneori ciudate sau absurde ale pisicilor, inserate cu mult umor. Am apreciat și că toate animalele au o personalitate complexă și bine definită, iar fiecare dintre ele trebuie să învețe ceva în așa fel încât să poată lucra împreună cu ceilalți. Se ajunge chiar la conflicte de putere, toate rezolvate realist.

Stilul este și el foarte interesant, fiind simultan naturalist, foarte aproape de realitate, dar grafica nu este detaliată ca la animațiile produse de studiourile mari cu care am fost obișnuiți. Argumentul regizorului este că așa ar putea să transmită mai bine ideea de handmade, de creație manuală a animatorilor. De altfel, echipa de animatori nici nu a fost foarte mare și unii dintre ei chiar au fost la primul proiect. Deci cred că au avut și limitări tehnice, lucrând într-un program gratuit, în care poate lucra oricine – ceea ce a dus la acest stil nepolișat. Oricum ar fi, pare că funcționează în dramaturgia filmului.

Foto: YouTube/ Captură de ecran trailer „Flow”

Cred că ideea de lipsă de dialog funcționează pentru că se simte o sinceritate în poveste. Personajele sunt vulnerabile și credibile. Seamănă cu niște oameni, iar dacă ați văzut „Viața lui Pi”, s-ar putea să găsiți niște asemănări. Într-un interviu, regizorul a spus ceva foarte emoționant pentru mine: că povestea pisicii, care trebuie să învețe să nu mai fie hiper-independentă și să accepte ajutorul celor din jur, este chiar povestea lui. Și el a lucrat pentru prima dată cu o echipă de animatori, până acum făcându-și filmele singur, deci și el a trecut printr-un proces asemănător.

Oamenii sunt prezentați de-a lungul filmului doar ca aceste ființe care au existat acum multă vreme și care au lăsat în urmă diverse obiecte care apar ici-colo în film: statui gigantice înghițite de apă, sticle pe care le colecționează lemurul, barca în care călătoresc personajele și orașele părăsite, inundate. Cred că e, într-o oarecare măsură, și un comentariu ecologic – ca un fel de avertisment. E clar că potopul acesta nu e un fenomen foarte des întâlnit și ar putea fi cauza unor tulburări ale naturii, poate chiar produse în trecut de oameni. Nu vreau să fac din orice o discuție despre încălzirea globală, dar ceva din vestigiile uitate ale umanității înghițite de ape m-a dus cu gândul în direcția asta.

Foto: lsm.lv

Și dacă tot vorbeam de oameni, m-am bucurat mult să aud că au construit în orașul Rīga din Letonia, țara de baștină a filmului, o statuie a pisicii din „Flow”. E tare că sunt remarcați și artiștii independenți, din țări în care industriile de animație nu sunt foarte dezvoltate. Și apreciate pe plan internațional – că doar a luat Oscarul.

Cred, deci, că merită să mergeți să vedeți filmul acesta. Măcar că se vorbește atât de mult despre el în ultima vreme și să vedeți care e faza cu el. Sau dacă l-ați văzut deja, chiar sunt curioasă ce părere aveți despre el. Și mi se pare tare să ne întoarcem câteodată către filmele fără dialog, bazate exclusiv pe storytelling vizual.