Când HBO a anunțat apariția unui nou sezon din True Detective, după o pauză de 5 ani, mulți dintre noi ne-am dus cu gândul instant la un singur lucru: cât de bine a fost scris primul sezon de către Nic Pizzolatto și ce așteptări, neîntrecute de celelalte sezoane, a creat. Pe scurt, un serial care îmbină elementele polițiste și cele simbolico-spirituale: morți misterioase, detalii-simbol, anchetatori care își iubesc meseria până la obsesie, dramă și mult mister. Și mai presus de toate, momente în care conștiința umană e pusă la încercare.
Ei bine, după această formulă au decurs cele 3 sezoane de mai înainte. Dar ce să vezi? Sezonul 4 din True Detective, Night Country, e…altfel. Altfel din multe puncte de vedere.
În primul rând, e primul sezon din serie cu o perspectivă feminină pregnantă, observată încă de la schimbarea regizorului, Issa López. Ai zice că e o gură de aer proaspătă care să revitalizeze tot ce au îngropat sezoanele 2 și 3, însă ce face Issa López e să schimbe accentul de pe un serial gândit ca fiind cu și despre detectivi și mister, într-un serial cu și despre femei și elemente mistice.
În Night Country sesizezi din prima cum toate personajele au un rol dus la extreme. Ele nu sunt orice fel de femei, sunt femei excesiv de independente sau de vulnerabile, mereu la poluri opuse, femei care luptă pentru dreptatea altor femei cu un inamic gândit cât se poate de clișeic: bărbații din comunitate, lucrătorii în mină. Și asta nu-i tot. Femeile din serial sunt afectate de percepția asupra comunității inuite din care fac parte în orașul Eerin din Alaska și de problema mineritului din zonă, pe urma căreia apar proteste și lupte stradale, totul sub greutatea nopții polare ce abia a început. Ce vreau eu să zic e că pentru López nu există variantă de mijloc în abordarea stereotipurilor și clișeelor, le folosește pe toate la un loc.
Lucrurile ar trebui să ia o altă amploare când afli că misterul crimei e legat de moartea a 5 cercetători savanți, bărbați, care sunt găsiți înghețați, cu chipuri terifiate și toți orbiți de ceva inexplicabil, în timp ce le lipsesc părți din corp și sunt dezbrăcați complet. De aici, protagonistele Liz Danvers (Jodie Foster) și Evangeline Navarro (Kali Reis) ajung să-și unească puterile, ca în trecut, și să încerce să rezolve cazul, în timp ce se reîntorc la cazul neelucidat al dispariției lui Annie K., ce pare a fi legat de cazul cercetătorilor. Însă, elementele din background sunt atât de proeminente încât iau fața acțiunii propriu-zise de fiecare dată.
Și totuși, de ce cred că Night Country e late to the party?
Pentru că implicarea feminină majoră nu a fost însă suficientă pentru Issa López, care și-a dorit mai mult mister, mai multe simboluri, mai multă dezbatere a problemelor sociale și rasiale, iar mai mult a devenit … prea mult. Deja după primele episoade ale sezonului #4 poți spune cu mâna pe inimă că e serialul perfect care să ia în brațe clișeele: discriminarea rasială, misoginism, homofobie, probleme mintale și ceva nou: muuuuulte elemente horror.
Aici m-a pierdut de tot.. Dacă pe celelalte două sezoane de dinainte le-am considerat slabe pentru că aveau scenarii care nu transmiteau mai nimic, aici deja zombie, vocile auzite de nicăieri, viziunile, oamenii care vorbesc cu morții sunt peste tot. Ceea ce te face pe tine, ca privitor, să te raportezi diferit la ceva ce credeai că va urma modelul True Detective: obrazul bătut statului și nedreptății, fraudei, spălărilor de bani, obsesiilor, cazurilor clinice.
E late to the party și faptul că singurul personaj masculin care are un rol semnificativ, Hank, e construit în așa fel încât să nu fie luat prea mult în seamă, parcă intenționat. Pare un personaj nedezvoltat, iar noi nu putem afla prea multe despre el până aproape de final. La un moment dat ni se dă indiciul că ar exista legături între el și cei din mină, însă serialul nu a acordat timp suficient explicării motivelor pentru care el ar face asta. Nici celălalt personaj masculin, Peter, fiul lui Hank, nu e suficient explorat, cum nu e nici relația defectuoasă dintre tată și fiu.
La final, părerea mea despre Night Country poate fi rezumată astfel: și-au dorit să abordeze prea multe subiecte în același timp și totuși să creeze un sezon de numai 6 episoade. Și mai cred că Night Country ar fi fost un sezon mai bun dacă ar fi apărut ca parte dintr-un serial de sine stătător, nu asociat cu True Detective. Pentru că, o dată făcută legătura, publicul tinde să se raporteze la celelalte sezoane și să observe diferența de perspectivă mai repede. Finalul sezonului ne readuce cu picioarele pe pământ după un sezon plin de elemente supranaturale, însă cu ce preț? De asta te poți convinge chiar tu însă, pentru că acum poți viziona întreg sezonul pe HBO Max.
