Ne apropiem de finalul anului și printre întrebările de „ce cadou vrei de Crăciun?”, „ce faci de revelion?” se strecoară și „cum arată statisticile tale muzicale?”. Da, au ajuns și anul ăsta wrapped-urile de final de an de la platformele de streaming.
La final de an, platformele de streaming muzical, precum Spotify, Apple Music, Tidal sau YouTube Music îți prezintă un set de statistici personalizate: top piese, top artiști, genuri și așa mai departe. Cele mai ascultate dintre cele mai ascultate. E o statistică foarte interesantă care te pune pe gânduri și poate să-ți arate că acel guilty pleasure muzical a fost mai mult decât un guilty pleasure și brusc nu-ți mai vine să dai share la statisticile tale.
Cu aceste statistici în minte, am început de o săptămână să mă gândesc ce piese ar avea potențial să câștige „cea mai redată piesă din 2025″ la mine. Având în vedere că în fiecare an există câteva piese care îmi rămân în cap non-stop timp de 2-3 zile, posibilitățile erau vaste.
În toată curiozitatea mea de care e cea mai ascultată piesă pe anul 2025 și gândurile de „doamne, sper să nu-mi fie rușine cu ea”, am început să mă întreb: care-i faza cu piesele ce-ți rămân în minte și pare că nu mai au scăpare de acolo?
Și după un research prin niște studii am aflat că e un fenomen destul de natural și dovedit din punct de vedere științific. Surpriză: nu ești singur și nici nu ești ciudat.
„Viermii de ureche”
Fenomenul a fost denumit în engleză drept „earworm”. În română, ar fi „vierme de ureche”, dar sună ciudat, așa că hai să zicem „piesa aia care-ți ocupă creierul non-stop”. E acel fragment de melodie de vreo 20 de secunde care se repetă automat în capul tău, chiar dacă nu mai asculți piesa de ore bune.
Termenul vine din limba germană și germanii au dreptate să-i dea un nume special, pentru că 98% din oameni experimentează asta. Adică aproape toți. Și nu vorbim de ceva ce durează 5 minute: nouă din zece oameni au avut melodii care au ținut cel puțin o oră, iar unii (săracii) raportează că au avut o melodie blocată în cap timp de… un an.
Ce se întâmplă de fapt în creier?
Cercetătorii au descoperit că atunci când asculți o melodie, se activează o zonă din creier numită cortex auditiv (partea care procesează sunetele). Normal, nu? Ei bine, același cortex se activează când doar îți imaginezi că asculți piesa.
Practic, creierul tău are un player intern care dă play singur când vrea el. Nu ai nevoie de varianta premium, aparent creierul tău are deja abonament.
Și mai e o chestie: mintea ta nu stochează muzica ca un fișier audio normal, de la început până la sfârșit. O organizează în „buzunare” (introducere, vers, refren, etc.). E ca și cum ai avea un set de instrucțiuni: „redă versul de două ori, apoi sari la refren și repetă-l de patru ori”. Problema apare când instrucțiunile devin: „când ajungi la final, ia-o de la capăt” și nu există un număr „corect” de repetări. E un loop infinit.
De ce tocmai ACEA piesă?
Ei bine, sunt mai multe motive pentru care ți se poate bloca o piesă specifică în cap.
E repetitivă. Refrene simple, note lungi, intervale mici = lipici mental.
Ai ascultat-o prea des. Fiecare ascultare întărește „amprenta”.
Are emoții atașate. O amintire puternică o face mai accesibilă mental.
Ești overthinker. Creierul tău oricum rulează bucle. Una în plus nu-l deranjează.
Și una din cele mai eficiente metode de a scăpa din acest loop care pare infinit este chiar să asculți piese de la cap la coadă. Un fel de cui pe cui se scoate. Și poate nu funcționează din prima ascultare așa că tot încerci și ajunge să fie cea mai ascultată piesă din 2025…
Pe scurt și pe final
Așa cum și platformele de streaming muzical au un top al celor mai ascultate piese din an, așa are și creierul nostru un dosar cu fragmente catchy din piese ce se redau singure prin mintea noastră. Iar aceste piese sunt dovada că creierul nostru e obsesiv în mod natural, mai ales când vine vorba de muzică.
Și sincer, nu e neapărat un lucru rău. Înseamnă că creierul tău e super conectat cu muzica, că memoria ta muzicală e puternică și că muzica chiar are un impact profund asupra ta. Plus, dacă te gândești bine, măcar nu e liniște totală acolo sus, ai coloană sonoră – so you can truly be a main character!
Așa că data viitoare când o să-ți sune „that one song” în cap la 3 dimineața, măcar știi că nu înnebunești. E doar creierul tău care a pus pe repeat piesa lui preferată.
