Există un mix de moduri în care poți să privești un spectacol de teatru.
Unul dintre ele presupune că faci parte din categoria publicului „avizat”, că analizezi montarea dintr-o perspectivă teatrologică și că, la final, livrezi o mică expertiză personală.
Altul, care e mult mai simplu: te lași purtat de experiență. Te bucuri de ce ți se întâmplă, natural și firesc, fără bariere de elitism și fără complexe culturale.
Dacă teatrul nu e (încă) zona ta de confort și preferi a doua variantă, spectacolele acestea sunt un punct de pornire excelent.
Spoiler: nu există test la final.
Când mergi la teatru, nu mergi la „tăierea capului”.
1 Puzzle – 18 martie, Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu
În câte moduri poți să iubești și să rănești din iubire?
E imposibil să nu te regăsești în măcar una dintre realitățile propuse de spectacolul „Puzzle” de la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, în regia lui Ianoș Petrașcu
O narațiune limpede, explorată prin expresivitatea corporalității, declanșează un cutremur interior în fiecare personaj. Fiecare își poartă propriul adevăr, propria vină, propria perspectivă. Ai de ales între a te lăsa cuprins de comportamente sociale neetice, fără a simți vreo urmă de judecată, sau a-ți păstra valorile personale și a lăsa moralitatea să preia controlul.
Un spectacol care oferă publicului posibilitatea de a alege direcția poveștii, printr-un vot simplu, fără a-i scoate din confortul de spectatori.
2 Heidi – 1, 24, 25 și 31 martie, Teatrul German de Stat din Timișoara
Ce definește un spectacol pentru copii? Cum poate un spectacol să satisfacă nevoile tuturor categoriilor de vârstă?
Spectacolul „Heidi” de la Teatrul German de Stat Timișoara, în regia Petrei Rațiu, ne expune povestea fetiței munților Alpi, dintr-o perspectivă actuală, caldă, care punctează ideea de „acasă” și importanța prieteniei și a familiei, prin reinterpretarea scenica realizată de Thomas Birkmeir.
O înțelegere profundă a prieteniei, într-o narațiune simplă, care pentru copii înseamnă consolidarea unor convingeri sănătoase despre loialitate, având profunzimea necesară atât pentru publicul tânăr, cât și pentru cel matur. O mică reamintire că iubirea nu e un clișeu, ci o necesitate ce trebuie întreținută.
3 Cine l-a ucis pe tata? – 29 și 30 martie, Teatrul Metropolis din București
O dramatizare electrizantă după romanul autobiografic al lui Édouard Louis, care răsună ca un strigăt neterminat între tată și fiu.
Povestea vorbește despre un tată obosit de muncă și un fiu înfometat de dragoste, care sunt prizonieri într-un spațiu închis predominat de o masculinitate dăunătoare. Andrei Măjeri combină amintirile cu analiza socială pentru a transforma trauma personală într-un discurs politico-filosofic. În contrast cu energia fiului și rigiditatea tatălui, sala de sport devine locul în care se vede cel mai clar preocuparea pentru corp și imagine.
Spectacolul „Cine l-a ucis pe tata?”, în regia lui Andrei Măjeri este plin de sunet, dans, beatbox și acrobații, oferind o experiență multisenzorială care nu te lasă să te plictisești.
Un arc dramatic puternic și dureros de adevărat combină temele apartenenței, rușinii, violenței și precarității. Spectacolul reușește să transforme suferința individuală într-o artă colectivă, oferind o lecție despre compasiune, familii rupte și nevoia de schimbare.
O reprezentație puternică, perturbatoare și remarcabilă din punct de vedere artistic care este necesară publicului contemporan.
4 Scandal în culise – 21 și 22 martie, Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu
În procesul de montare a unei comedii, regizorul pare un fraier, asistenta – manager de scenă dă impresia că și-a ales greșit meseria, actorii se încurcă în text, iar toți se comportă de parcă nu ar fi văzut scena în viața lor.
Spectacolul ne prezintă aceste momente din timpul repetițiilor și tot haosul din spatele scenei, pe care publicul nu îl vede, în mod normal. Problemele reale încep în clipa în care viața personală se întrepătrunde cu cea profesională, iar actorii nu mai fac diferența între ele. La fel cum nu mai disting nici culisele de scenă în timpul unei reprezentații, spectacolul ajunge să se joace și în spate, iar „spălatul rufelor în public” devine, la propriu, parte din reprezentație.
„Scandal în culise”, regia Andrei și Andreea Grosu, transformă dezastrul într-un mecanism comic ideal, demonstrând că teatrul nu este doar o iluzie, ci și o fragilă echilibristică între orgolii, emoții și improvizație. În afară de zgomot cauzat de încurcături și uși trântite, spectacolul devine o declarație despre vulnerabilitatea actorului și despre miracolul care, în ciuda tumultului, face cumva să ridice cortina de fiecare dată.
5 Meciul de handbal – 12, 13 și 14 martie, Teatrul Metropolis din București
Nu puteam să nu menționez cea mai recentă experiență teatrală – muzicală – coregrafică ȘI sportivă, care pare să fi dat tonul anului 2026 în lumea teatrului românesc.
Un orășel mic își lasă soarta în mâinile unei echipe feminine de handbal. Câștigul sau eșecul lor devine decisiv, o presiune în plus față de cea inerentă firii unui sportiv, aceea de a câștiga cu orice preț.
Pe parcurs apar orgolii, frustrări și scandaluri incontrolabile, iar calificarea devine mai mult decât o afirmare în carieră, viața însăși pare să atârne de un fir subțire, legat de meciul final.
Gabriel Sandu reușește să combine două lumi, cea artistică și cea sportivă, în aparență diferite, dar surprinzător de asemănătoare din punctul de vedere al trăirilor interioare.
Recunosc că mi-a fost greu să fac o selecție. Cu siguranță sunt multe alte spectacole care merită menționate. Dar dacă un cititor care nu are o experiență recentă în zona teatrală ia măcar în considerare varianta de a vizita un teatru, atunci misiunea acestui articol a fost îndeplinită.
Spor la prins bilete! 🙂
